în tăcerea superstiţioasă
rătăcirea e mioapă
şi liniştită.
rabinul
îi oblojeşte suprafeţele catifelate
cu un gângurit mistic
şalom!
împrejurimile cosmice
ale îngândurărilor lui
tricotate într-o nouă ordine
sunt cârlionţate
scurse peste sulul parcă infinit al torei
derulat invers
ca şoselele britanice.
de pe amvonul ascunderii nostre aramaice
cuvintele se preling într-o altă simfonie
decât cea a dogmelor polifonice
ale catedralei bursiere
de pe aceeaşi stradă.
rabinul Mehir e-un templier bătrân
al cărui parkinson
cu greu agonisit
îi rătăceşte degetul arătător
printre silabele mozaice ale profetului
,,Cel ce vine nu ... revine ...,,
afară sub cerul încă senin
un lan de cruci trecut de pârgă
e liniştit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu