vineri, 23 decembrie 2011

Hasta la vista

simt că-s foarte aproape de mine. 
mă pot atinge, dar n-o fac. 
mi-e frică de-un nou eșec. 
ultima oară, 
mi-au povestit castanii din dosul casei ei, 
unde ne-așteptam reciproc:
am trecut pe lângă mine și mi-am dat bună ziua, 
da' așa c-o față din aia…
hm!


în preajmă simt 
parfumul unei recente rătăciri.
era o seară cu păr negru și lung,
ale carei degete subțiri, înrădăcinate-n inele
își răsăreau neastâmpărul curios,
pe sub camașa mea.
avea ochii… 

ptiu, ce rușine! 
doar îmi erau cunoscuți 

chiar și vorbele peltice...
clar!   


să vină ea la mine. 
am și eu castanii mei 
umbră, dosul gardului, 
seară, căpițe cu fân. 
chiar și noapte. 
îmi zicea: 
,,te qiuero para siempre en mi mundo,, 
uite că mi-am adus aminte, 
avea ochii dați peste cap 
și silabele peltice

îmi pictau urechile cu ruj. 
 
,,…en mi mundo,, 
pofta-n cui dudue… 
sunt sătul de-atâta zăpăceală 
și ...să-mi dau bună ziua când vin de la tine. 

hasta la vista și n-am cuvite!








miercuri, 7 decembrie 2011

Port fârşitul lumii


port sfârşitul lumii
brodat pe cuasta hainei.
bunica mi l-ampuns cu acul
într-o seara la gura sobei.
e carmin
ca viscerele coşenilei
şi dârz ca un început glorios.
prin nările cauciucate
i-a cusut în puncte
un nechezat auriu.
cică nu-i din lumea celor vii.
să-l vezi cum stă-n două copite
iar cu celelalte două
reazemă cerul îndepărtat şi gri.
borangicul n-a ajun pentru aripi
doar de-o coamă stufoasă
de care se va ţine împăratul
cu sabia-nălţată





sâmbătă, 3 decembrie 2011

Cartografice



 totul e un ,,iată,,  şcolăresc.
 buricele degetelor 
 epifanii stângace
 răsădesc Cerul în hăz-duh.
 înălţimea nu e curioasă
 nici măcar majoră.
 clipeşte mărunt
 sub podul palmei făcută streaşină
 depărtarea
 maestra interpretărilor idolatre şi ne-nţărcate.
 negăsirea e singura înălţime.
 la poalele ei 
 talpa 
 cotrobăie asiduu printre coloane vertebrale
 aripa 
 schiţată … omoplat.
  




Decor alb-negru.



 grădina de vizavi
 îşi izvorăşte tiptil albul tălpilor
 noaptea. 
 întunericul ei nu răsare
 locuieşte flotant în ea
 c-o adunătură de umbre
 de-ale casei. 
 la răsărit se învecinează
 de vreo lună
 cu-n dumnezeu în ghips.
 între ierburile schiţate stângaci
 un corb îşi ciuguleşte viaţa
 dintr-o mortăciune.
 croncănitul
 şi-l traduce dezinteresat 
 cu gura plină.
 doar stârvul  
 e un locatar împământenit
 un tip sfios şi tăcut 
 pe care ghearele îl invită acum
 la dans.
 totul e alb-negru
 mai mult negru..




.........




mi jardín
en el cual la forma de los pies
chorrea alargándose hasta la dispersión
es alquilado lleno de verde.
al oeste hace casi un mes
tiene como vecino un dio de yeso.
despues del crepúsculo viene la noche
que no es mas que gentío de sombras 
la sombra cruciforme al vecino de yeso
las sombras de todos los arboles
y de todas las flores
la sombra de la muralla
y la sombra de la Luna  -la difamadora de la luz.
Mas alla entre las hierbas descoloradas
por la oscuridad
un cuervo recoge la vida de un cadáver
picoteando.
Su graznido no se puede entender.
Tiene la boca llena
Pero se ve el movimiento alegre de la carroña
animada por las garras.
Todo es blanco y negro.
Mas que todo negro.




Colecţia de artă


 cu  genele lichide
 dincoacele discret al ferestrei 
 sculptează  în stânca odăii
 priviri tăcute
 şi ghemuiri hieroglifice.                                         
 sus peste grinzile cerului din brad  
 pe care niciodată nu l-am putut atinge
 răsăritul unui fulger
 oblojeşte  rănile pictate
 ale dumnezeului atârnat în cui.  
 cultura galeriei de artă a bunicii
 cuprinde şi busuiocul 
 aşezat într-un colţ
 sub o prăfuită linişte bleu.
 împăturită atent în cufăr
 stă moartea cea nouă a bunici
 din mătase albă
 strânsă cu truda unei vieţi 
 lângă coasta sinelui veşnic.
 rădăcinile nopţii zugrăvesc tenace
 ,,supatul,,  ipohondric al tainei în care  
 n-am avut curajul să privesc vreodată.
 murirea bunicii
 e împodobită cu lacrimi de cristal
 turnată-ntr-o singură piesă din lut
 şi instalată pe o masă la răsărit.  
 ,,afara,, galeriei e dincolo
 zgribulită artistic
 în ploaia haşurată minimalist 
 şi nocturn peste troscot 
până departe. 


.....



con las pestañas liquidas el aquí discreto de la ventana
esculpe cubista en la roca de la habitación miradas calladas
y un agachar jeroglifico.
arriba junto a las vigas del cielo de abeto
al que nunca no lo he podido tocar
el surgir esquematico de un relámpago
cuida las heridas pintadas de un dios colgado en la pared.
la galería de arte de mi abuela
contiene también la albahaca (adorno-iconos)
situado en un rincón debajo de un silencio azul.
doblada con cuidado en el baul serado
la muerte pristina de seda blanca de la abuela
-adquirida con dificultad a lo largo de su vida-
esta justo al lado de su si eterno.
las raizes de la sombra nocturna pintan tenaz
el subsuelo del misterio eterno en el cual
no he tenido el valor de mirar alguna vez.
el morir de mi abuela adornado con lagrimas cristalinas
esta fundido en una sola piesa de lodo
e instalado sobre una mesa al este.
la afuera de la galería esta  artísticamente marchitada
dibujada minimalista y nocturno sobre la hierba hasta muy lejo.









Însingurare



  locuinţa lui
  întâmplare  
  crescută strâmb
  din rădăcina 
  unei exotice tăcere.

  i se-aude inspiraţia 
  spastică 
  dar profundă.


  îngândurarea 
  ale cărei ramuri năpădesc prin tavan
  îșcontemplă
  înfrunzirea-n oglidă
    
  fereastra e o vecina cu care nu se are bine. 
 afara 
 nici ea nu-i calcă pragul.

  gura sobei...
  gura sobei e un fruct.
  singurul fruct.






Descrieri pustnice



 respiraţie clandestină.
 întocmiri (m)organice.
 umbră fac doar aripile corbilor
 ale căror ciocuri
 poartă prapurul cerului
 cu ciucuri sângerii.
 oh să nu calc.                                                
 vietatea asta minusculă şi grăbită
 e viaţa 
 proprietate u.n.e.s.c.o.
 e-o sărmană coleopteră
 întâlnită pe alocuri
 prin văzduhul 
 dintre coastele stârvurilor.
 în sfârşit gheara…
 ce făptură-i mai demnă decât ea.
 cum îşi înfige falic rădăcina 
 în ştioalna infinită a foamei.
 în pustiu
 geamătul moribund 
 şi chiorăitul maţelor
 sunt din aceeaşi specie.
 doar gloria diferă.
 nu-i eternă.
 nu zboară.
 e o vânată şi fetidă
 târâtoare.  






Gotică



 e lună cu miros de piele.
 mâine creştetul capului
 va fi din nou aşezat dogmatic
 mai sus decât căldura coapsei.  
 unduirile suave
 vagabondând prin geele tale
 sunt simţurile mele
 mascate-n degete.
 e noapte
 e halloween ! 




Gotică silvestră


 în îmbulzeala facerii 
 gândurile s-au izgonit reciproc.
 unele s-au refugiat între oase 
 şi au construit acolo
 gotice aşezăminte ale plângerii.
 ruinele lor adăpostite de rugină
 se văd şi azi înconjurând catedrale
 cruci-fixe.
 altele au căzut pe pământ şi-au răsărit din el.
 ,,nebunia răsăririi,,  
 spun cercetările recente  
 ,,pictează-n văzduh neputinţa,,.
 dar copacii 
 aceste gânduri ne-nşurubate-ntre oase 
 cu degetele lor înmugurite
 arată până la vestejire
 dincolo de răsărirea sângerie a Lunii
 şi de sclifosirile fosforescente ale Soarelui
 locul natal al Cerului. 
  




Poemul tăcerii


doar ce-ți ascultasem
refrenul acela castaniu
pe care mi-l zăngănise și-altădată
o șuviță la chitara ochiului tău
când  a căzut coperta albumului
peste poza ta de puștoaică.

cu un gest sălbatic de dor
te-am căutat filă cu filă...

anii sau dus…
din nou în pragul ființei tale
încărunțite sub jugul unei clame.
genele-ți izvorau un alt refren
cristalin.
nu mai știu pe ce pagină
ne-am reîntâlnit.
era seară.
atunci ți-am recitat zâmbind
poemul tăcerii.






Coţac


când moare Coţac
am vazut
nu-şi bagă o floare-n gură
nu-şi pune fentos pălăria pe jumatea frunţii
nici mâna sub cap
ci se tolaneşte liniştit
şi mai ales veşnic.
îşi cheamă trei cântăreţe faimoase
gârbovele mahalalei
să-i interpreteze un bocet
de ducă.
ele împrăştie şamanic spre răsărit
silabele imnului lor 
sub forma unor dureri interstiţiale.
între timp scamatorul satului
aţipeşte de-a pururi şi chestii de-astea. 
dar pentru scena adormirii lui
mi-am ascuns sub gene o pândă eternă
căci mi-am adus aminte de ultimul sau truc
ăla în care moartea e-o respiraţie lentă.




Natură moartă cu semilună



cerul gotic din cărămidă lustruită
al catedralei purisima sangre  
şi-a câştigat demult drepturile în ue 
locuieşte acum liniştit
la un bis
pe strada dolores
pe al cărei trotuar
după ani de insistenţe  
traduse şi parafate
Ahmed
şi-a căpătat dreptul de şedere
nestingherită 
în formă de cruce ruginită trinitar.  
el e o culoare deranjantă  
chiar şi-acum
între coroanele de flori veştejite.  
cerul de vizavi
nu picură ploi sub formă de lacrimi  
doar lăbărţate candelabre  
ceruiesc o expoziţie de sfinţi
putreziţi în giulgiuri opaline.  
văzduhul înnoptata de pe strada dolores
e întâmplător zgâriat în formă de semilună  
lui Ahmed nu-i spune nimeni noapte bună  
copii lui nu locuiesc cu el.






Gramatică liturgică



 genunchilor
 îngeri la-ndemană
 ghemuirea mea vă invocă.
 tălpile treimii noastre osoase
 tipăresc în templul ombilical
 nelinişti gângurite.
 conjugăm gură la gură
 cuvinte descreierate gramatical
 şi ne ascultăm reciproc până la capăt.
 azi la pluralul izolării noastre
 declinăm  înspăimântarea.





Nocturnă


privea nedumerit luna. 
înalt rebel cu mină blândă. 
cerul era şi el acolo rezemat de stele  
a căror lumină desena întunericul.  
purta haine second hand
şi tenişi dezlegaţi. 
eu
pus la patru ace   
pentru întâlnirea asta
cu mine.  
la despărţire ne-am dat mâna.
el a rămas liniştit.  
eu cu el în gând
ne-nţelegându-l  
profund.




Extaz în doi



 nu m-am oprit ca pân-atunci
 intimidat de articulaţii sonore
 în noaptea aceea
 am tăcut profund
 dizolvându-mă enigmatic
 între malurile ochilor ei.
 Ideile privirilor
 erau adânci şi clare.
 mâinile noastre se înveleau una pe alta
 dar nu mai ştiu dacă şi ele
 tăceau. 






Anatomia căutării


în delir te chem.
auzirea ta
bântuie departe.
căutarea mea
e aici.
uite-i inima şi oasele!
ochii ei
îşi sprijină tâmpla
pe cuvinte
să-şi odihnească negăsirea.
te chem
în delir.

vineri, 2 decembrie 2011

Compoziţie abstracta

creionul
hartia
întocmiri necompuse.
verdeaţa
neagră
haşurează împreunarea.
soarele-i sub grafitul zgariat de guma.
nu luminează compoziţia
strălucirea nu este încă
schiţată.




  

Leila

 Leila  nefericito
 nu poţi fugi de ochii mei.
 văd prin nemişcare
 dincolo de pielea-ţi tricotată stângaci   
 scorburile  şi crăpăturile tale
 crengile şi coaja.
 Leila ai mâncat din omul oprit
 şi-acum ai pornit
 dezrădăcinându-te
 amestecându-te cu nelinişti omeneşti
 pe care odinioară le goneai dintre crengile tale
 cu aripile păsărilor.
 poftele omeneşti ţi-au atrofiat coroana
 pe care -împărăteasă silvestră-
 ploaia ţi-o ridicase din noroiul  nefiinţei.
 Leila sihăstria ta copaceasca
 iat-o acum decoltată !
 Doar gelozia mea de pământ statornic
 te mai poate vindeca.




Filozofări pe întuneric

Îţi citesc
din cosmetica amăgirii  
,,unghiile cresc la sânul lor propia rătăcire   
de aceea oja  -oricât de lasciv
şi-ar strecura razele zaharisite   
dincolo de gene-  
nu-i decât o pudică
ascunzătoare a negăsirii,,.
Întelegi acum ce-ţi spuneam altă dată?  
Nu te teme !  
Cu braille putem atinge şi controla
cele mai greu-vizibile rătăciri...

Descriere nedefinită


 pentru care simfonie
 şi public
 printre durerile lumii fluieră vântul?
 iată ! 
 rădăcinile auzirii
 sunt înfipte-ntre oase
 frunzele ei pipăie
 prin locuri vizibile cântecul
 silabisindu-l.
 retina ridică doar sprâncene
 nu urcuşuri celeste.
 mintea numără şcolăreşte unu doi trei
 genialele-i nepriceperi.
 printre tentacolele atrofiate
 ale acestui… ,,iată,,
 se preling uşor dărâmări şi rezidiri
 când se bat de pământ
 miraculoase întocmiri infrunzite.
 o nedefinită uvertură-i
 văzduhul
 împreună cu pământul
 şi ,,cu vântul,,. 


¿Para que simfonia 
y  publico
por entre los dolores del mundanas silba el viento?
¡He aquí!
 las raizes del oir estan clavadas entre los huesos
sus hojas acarician
por donde pueden el canto
deletreándolo. 
La retina sube la pestaña
en vez del sendero de luz celestial.
Ingenuo la mente cuenta: uno dos tres
sus geniales incompetencias.
Por entre los tentáculos degenerados de …,,lo visto,,
chorrea suavemente el colaps y el resurgir
manipulados por el viento
tirando al suelo
maravillosas criaturas : hojas.
Indefinida obertura de asustadas notas 
es el orizonte
junto con la tierra
con la palabra…



Academice marine


 Marea a venită
 cultivată 
 din străinătatea largului. 
 făcea spume
 certându-se cu stânca 
 pe care şedeam.
 motivul era lingvistic.
 zicea că ,,flumbumştium,,
 e un verb neconjugabil
 şi că se poartă cele la infinitiv.
 eu nu m-am băgat 
 decât până la genunchi
 în spuma discuţiei lor academice.
 pe tot drumul pan' acasă
 buzele au tot conjugat 
 verbul Mării
 la modul singular.
 n-a fost imposibil
 doar niţel sărat.