Cenușiu

 Fashion 

 n-am înțeles niciodată moda
 singurătății
 am privit-o mereu
 de foarte aproape dar...
 uite
 hornul ăla oacheș
 defilează mândru
 printre nori
 poart-un cuib de barză ruginiu
 care i se scurge pe spate
 al' dată purta
 blană fumurie
 sub o bască de cer albastru.


 Îngândurare 

 aud cum din pământ
 prin tuburile capilare
 tristețea urcă pan' la voi
 e toamnă  frunzelor
 uitați-vă
 pe tâmple  mi-au încolțit deja palme
 iar lacrimile...
 cresc.


 Ospitalitate 

 uite colo
 sub întunericul limpede
 al tăcerii ascunse și ghemuite
 locuiește-ntristarea
 sub pleoapa aia timidăƒ
 stă bine
 să vezi ce liniștea  lichidăƒ
 cu ciucuri cristalini are
 de-afarăƒ
 nu poți nici măƒcar săƒ-i numeri
 clipirea  miocardicăƒ
 hai înăuntru


Rugaminte

inima mea pribeagă
de-l vei întâlni
mustră-mi degetul arătător
de ce-și trădează singurătatea
oare nisipul
e interesat de plagiatele desene
ale plângerilor lui
aiurea
uite-l cum se strecoară ca un hoț
lăsând în urmă brațele clepsidrei
cărora le-a promis statornicie
învață-l că fidelitatea e
cutanată
simte doar amprentele care-o ating.