Coţac

când moare Coţac

am vazut

nu-şi bagă o floare-n gură

nu-şi pune fentos pălăria pe jumatea frunţii

nici mâna sub cap

ci se tolaneşte liniştit

şi mai ales veşnic.

îşi cheamă trei cântăreţe faimoase

gârbovele mahalalei

să-i interpreteze un bocet

de ducă.

ele împrăştie şamanic spre răsărit

silabele imnului lor 

sub forma unor dureri interstiţiale.

între timp scamatorul satului

aţipeşte de-a pururi şi chestii de-astea. 

dar pentru scena adormirii lui

mi-am ascuns sub gene o pândă eternă

căci mi-am adus aminte de ultimul sau truc

ăla în care moartea e-o respiraţie lentă.