întai buricele degetelor
-vietăţi cardio-lascive-
ca nişte urechelniţe au trecut
prin crăpăturile rocilor
depozitandu-şi în taină
linguşitoarele simţuri ştiinţifice.
apoi în cerul gurii
străjuit de molari
ca un demon în continuă cădere
limba a dansat sălbatic
în ritmul cuvintelor ei
dogma bâlbe milenare.
dar iată
stâncile au rămas ceea ce sunt
eterne temelii
colorând în gri misterul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu