Anatomia prezenței

plăcerea imensăƒ
a prezenței tale
e un fel de durere
pe care
stai rezemată
în timp ce
pletele eului tău
hașurează caligrafic
printre țâțe
azimutul precis
al arătării tale.
iată-l.
stă-ntins
lângă pronumele meu
pe care-l recită
în șoaptă.
nu e noapte
dar spaima zvâcnită
a inimilor
bâjbâie orbește
cu degete gângurite
împrejurimile.
uite
tăcerea
pe care mereu o port în lesă
s-a-nroșit la față
și-are pielea găinii.
nedumerit
locu-ntâlnirii
se ține de noi
cu ce rămâne
în afara durerii.