omul
e cea mai mare biruință
împlinită-n liniște și taină.
e-a nemuririi cort sau haină
și locul unei întîlniri.
concretul veșnicei uimiri.
venirea ne mai întîlnită din
neființă.
e chipul care nu era
al Celui ce veșnic este
cu mîini de lut
cu ochi și nări
prin care au trecut
,,respirări,,
de Dumnezeu
iată țărâna
sprijinită pe neputere
pe risipire
pe zilnică schimonosire
pe rătăcire și regăsire.
o ! scump amic
omul e puterea
Celui veșnic
locuind în nimic...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu