literelor
veşminte purtate pân' la rupere
primeniți spiritul meu?
dar când tăcerea şi nemişcarea
mă nivelează
sufletul
pe furiş se ridică-ntr-un cot
pe furiş se ridică-ntr-un cot
apoi pleacă
desbracat.
eu rămân în urmă
să mă-ndoiesc de voi
cârpe rupte-n coate
cârpite academic şi repetat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu