literelor 
 veşminte purtate pân' la rupere 
 primeniți spiritul meu?
 dar când tăcerea şi nemişcarea 
 mă nivelează 
 sufletul 
pe furiş se ridică-ntr-un cot
pe furiş se ridică-ntr-un cot
 apoi pleacă 
 desbracat. 
 eu rămân în urmă 
 să mă-ndoiesc de voi 
 cârpe rupte-n coate 
 cârpite academic şi repetat. 
 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu