nu
m-am oprit ca pân-atunci
intimidat de articulaţii sonore
în noaptea aceea
am tăcut profund
dizolvându-mă
enigmatic
între malurile ochilor ei.
Ideile privirilor
erau adânci şi clare.
mâinile noastre se înveleau una pe alta
dar nu mai ştiu dacă şi ele
tăceau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu