vineri, 2 decembrie 2011

Bâiguieli

pruncul artisticei mele bătrâneţi
a numit din greşeală ,,uite,,  
întredeschisul-misteric  
al unei uşi crescute întâmplător  
pe o grămadă de moloz.  
de-atunci
dejurîmprejurul tainei singuratice  
rămâne mereu pe-afară.  
afara multicoloră  
nu mai ştie de ce pare a uşii să stea.  
doar ,,uite,,
stă în pragul visceral  
şi nu spune nimic.   
zâmbşte ca Monalisa  
proncului bătrâneţii mele.



El engendro de mi artística vejez
llamo por equivocación ,,¡he aqui!,,
al entreabierto-misterioso
de una puerta que brotaba casualmente
encima de un monton de escombro
monocolor.
Desde entonces
el alrededor del misterio solitario
se queda siempre por fuera.
La afuera multicolor
ya no sabe de que parte de la puerta se asenté.
Solo ,,¡he aqui!,,
esta callado en el umbral visceral
sonriendo como Monalisa
al engendro de mi artística vejez.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu