Nostalgie

 ramurile scurse obscur 

 printre frunze

 ascund veşnicia

 palidă 

 şi Luna  -ticul înserării

 pe care-l cunosc

 de pe vremea 

 tinereţii tăvălite prin iarbă.

 îi făceai

 halouri winston 

 când eu aşteptam

 să-mi vorbeşti.

 degetele lascive 

 îi-ţi izvorau vârtejuri 

 în părul vizibil şi noaptea.

 bezna era mică pe-atunci. 

 frunzele ei nu ajungeau

 să cuprindea iubirea tolănită

 a trupurile noastre.