Hasta la vista

simt că-s foarte aproape de mine. 

mă pot atinge, dar n-o fac. 
mi-e frică de-un nou eșec. 
ultima oară, 
mi-au povestit castanii din dosul casei ei, 
unde ne-așteptam reciproc:
am trecut pe lângă mine și mi-am dat bună ziua, 
da' așa c-o față din aia…

hm!

în preajmă simt 
parfumul unei recente rătăciri.

era o seară cu păr negru și lung,
ale carei degete subțiri, înrădăcinate-n inele
își răsăreau neastâmpărul curios,
pe sub camașa mea.
avea ochii… 
ptiu, ce rușine! 
doar îmi erau cunoscuți 
chiar și vorbele peltice...
clar!   


să vină ea la mine. 
am și eu castanii mei 
umbră, dosul gardului, 
seară, căpițe cu fân. 
chiar și noapte. 
îmi zicea: 
,,te qiuero para siempre en mi mundo,, 
uite că mi-am adus aminte, 
avea ochii dați peste cap 
și silabele peltice
îmi pictau urechile cu ruj. 
 
,,…en mi mundo,, 
pofta-n cui dudue… 
sunt sătul de-atâta zăpăceală 
și ...să-mi dau bună ziua când vin de la tine. 
hasta la vista și n-am cuvite!

Port fârşitul lumii

port sfârşitul lumii

brodat pe cuasta hainei.

bunica mi l-ampuns cu acul

într-o seara la gura sobei.

e carmin

ca viscerele coşenilei

şi dârz ca un început glorios.

prin nările cauciucate

i-a cusut în puncte

un nechezat auriu.

cică nu-i din lumea celor vii.

să-l vezi cum stă-n două copite

iar cu celelalte două

reazemă cerul îndepărtat şi gri.

borangicul n-a ajun pentru aripi

doar de-o coamă stufoasă

de care se va ţine împăratul

cu sabia-nălţată

Cartografice

 totul e un ,,iată,,  şcolăresc.

 buricele degetelor 

 epifanii stângace

 răsădesc Cerul în hăz-duh.

 înălţimea nu e curioasă

 nici măcar majoră.

 clipeşte mărunt

 sub podul palmei făcută streaşină

 depărtarea
 maestra interpretărilor idolatre şi ne-nţărcate.

 negăsirea e singura înălţime.

 la poalele ei 

 talpa 
 cotrobăie asiduu printre coloane vertebrale

 aripa 

 schiţată … omoplat.

  

Decor alb-negru.

 grădina de vizavi

 îşi izvorăşte tiptil albul tălpilor

 noaptea. 

 întunericul ei nu răsare

 locuieşte flotant în ea

 c-o adunătură de umbre

 de-ale casei. 

 la răsărit se învecinează

 de vreo lună

 cu-n dumnezeu în ghips.

 între ierburile schiţate stângaci

 un corb îşi ciuguleşte viaţa

 dintr-o mortăciune.

 croncănitul

 şi-l traduce dezinteresat 

 cu gura plină.

 doar stârvul  

 e un locatar împământenit

 un tip sfios şi tăcut 

 pe care ghearele îl invită acum

 la dans.

 totul e alb-negru

 mai mult negru..




.........

mi jardín

en el cual la forma de los pies

chorrea alargándose hasta la dispersión

es alquilado lleno de verde.

al oeste hace casi un mes
tiene como vecino un dio de yeso.

despues del crepúsculo viene la noche

que no es mas que gentío de sombras 

la sombra cruciforme al vecino de yeso

las sombras de todos los arboles

y de todas las flores

la sombra de la muralla

y la sombra de la Luna  -la difamadora de la luz.

Mas alla entre las hierbas descoloradas

por la oscuridad

un cuervo recoge la vida de un cadáver

picoteando.

Su graznido no se puede entender.

Tiene la boca llena

Pero se ve el movimiento alegre de la carroña

animada por las garras.

Todo es blanco y negro.

Mas que todo negro.

Colecţia de artă

 cu  genele lichide

 dincoacele discret al ferestrei 

 sculptează  în stânca odăii

 priviri tăcute

 şi ghemuiri hieroglifice.                                         

 sus peste grinzile cerului din brad  

 pe care niciodată nu l-am putut atinge

 răsăritul unui fulger

 oblojeşte  rănile pictate

 ale dumnezeului atârnat în cui.  

 cultura galeriei de artă a bunicii

 cuprinde şi busuiocul 

 aşezat într-un colţ

 sub o prăfuită linişte bleu.

 împăturită atent în cufăr

 stă moartea cea nouă a bunici

 din mătase albă

 strânsă cu truda unei vieţi 

 lângă coasta sinelui veşnic.

 rădăcinile nopţii zugrăvesc tenace

 ,,supatul,,  ipohondric al tainei în care  

 n-am avut curajul să privesc vreodată.

 murirea bunicii

 e împodobită cu lacrimi de cristal

 turnată-ntr-o singură piesă din lut

 şi instalată pe o masă la răsărit.  

 ,,afara,, galeriei e dincolo
 zgribulită artistic

 în ploaia haşurată minimalist 

 şi nocturn peste troscot 
până departe. 

.....

con las pestañas liquidas el aquí discreto de la ventana

esculpe cubista en la roca de la habitación miradas calladas

y un agachar jeroglifico.

arriba junto a las vigas del cielo de abeto

al que nunca no lo he podido tocar

el surgir esquematico de un relámpago

cuida las heridas pintadas de un dios colgado en la pared.

la galería de arte de mi abuela

contiene también la albahaca (adorno-iconos)

situado en un rincón debajo de un silencio azul.

doblada con cuidado en el baul serado

la muerte pristina de seda blanca de la abuela

-adquirida con dificultad a lo largo de su vida-

esta justo al lado de su si eterno.

las raizes de la sombra nocturna pintan tenaz

el subsuelo del misterio eterno en el cual

no he tenido el valor de mirar alguna vez.

el morir de mi abuela adornado con lagrimas cristalinas

esta fundido en una sola piesa de lodo

e instalado sobre una mesa al este.

la afuera de la galería esta  artísticamente marchitada

dibujada minimalista y nocturno sobre la hierba hasta muy lejo.

Însingurare

  locuinţa lui

  întâmplare  

  crescută strâmb
  din rădăcina 
  unei exotice tăcere.

  i se-aude inspiraţia 
  spastică 
  dar profundă.


  îngândurarea 
  ale cărei ramuri năpădesc prin tavan

  își contemplă
  înfrunzirea-n oglidă. 
    

  fereastra e o vecina cu care nu se are bine. 

 afara 

 nici ea nu-i calcă pragul.

  gura sobei...
  gura sobei e un fruct.
  singurul fruct.

Descrieri pustnice

 respiraţie clandestină.

 întocmiri (m)organice.

 umbră fac doar aripile corbilor

 ale căror ciocuri

 poartă prapurul cerului

 cu ciucuri sângerii.

 oh să nu calc.                                                

 vietatea asta minusculă şi grăbită

 e viaţa 
 proprietate u.n.e.s.c.o.

 e-o sărmană coleopteră

 întâlnită pe alocuri

 prin văzduhul 
 dintre coastele stârvurilor.

 în sfârşit gheara…

 ce făptură-i mai demnă decât ea.

 cum îşi înfige falic rădăcina 

 în ştioalna infinită a foamei.

 în pustiu

 geamătul moribund 

 şi chiorăitul maţelor

 sunt din aceeaşi specie.

 doar gloria diferă.

 nu-i eternă.

 nu zboară.

 e o vânată şi fetidă

 târâtoare.  

Gotică

 e lună cu miros de piele.

 mâine creştetul capului

 va fi din nou aşezat dogmatic

 mai sus decât căldura coapsei.  

 unduirile suave

 vagabondând prin geele tale

 sunt simţurile mele

 mascate-n degete.

 e noapte

 e halloween ! 

Gotică silvestră

 în îmbulzeala facerii 

 gândurile s-au izgonit reciproc.

 unele s-au refugiat între oase 

 şi au construit acolo

 gotice aşezăminte ale plângerii.

 ruinele lor adăpostite de rugină

 se văd şi azi înconjurând catedrale

 cruci-fixe.

 altele au căzut pe pământ şi-au răsărit din el.

 ,,nebunia răsăririi,,  

 spun cercetările recente  

 ,,pictează-n văzduh neputinţa,,.

 dar copacii 

 aceste gânduri ne-nşurubate-ntre oase 

 cu degetele lor înmugurite

 arată până la vestejire

 dincolo de răsărirea sângerie a Lunii

 şi de sclifosirile fosforescente ale Soarelui

 locul natal al Cerului. 

  

Poemul tăcerii

doar ce-ți ascultasem

refrenul acela castaniu
pe care mi-l zăngănise și-altădată

o șuviță la chitara ochiului tău
când  a căzut coperta albumului
peste poza ta de puștoaică.

cu un gest sălbatic de dor

te-am căutat filă cu filă...

anii sau dus…

din nou în pragul ființei tale

încărunțite sub jugul unei clame.
genele-ți izvorau un alt refren

cristalin.
nu mai știu pe ce pagină

ne-am reîntâlnit.
era seară.
atunci ți-am recitat zâmbind

poemul tăcerii.

Coţac

când moare Coţac

am vazut

nu-şi bagă o floare-n gură

nu-şi pune fentos pălăria pe jumatea frunţii

nici mâna sub cap

ci se tolaneşte liniştit

şi mai ales veşnic.

îşi cheamă trei cântăreţe faimoase

gârbovele mahalalei

să-i interpreteze un bocet

de ducă.

ele împrăştie şamanic spre răsărit

silabele imnului lor 

sub forma unor dureri interstiţiale.

între timp scamatorul satului

aţipeşte de-a pururi şi chestii de-astea. 

dar pentru scena adormirii lui

mi-am ascuns sub gene o pândă eternă

căci mi-am adus aminte de ultimul sau truc

ăla în care moartea e-o respiraţie lentă.

Natură moartă cu semilună

cerul gotic din cărămidă lustruită

al catedralei purisima sangre  

şi-a câştigat demult drepturile în ue 

locuieşte acum liniştit

la un bis

pe strada dolores

pe al cărei trotuar

după ani de insistenţe  
traduse şi parafate

Ahmed

şi-a căpătat dreptul de şedere

nestingherită 

în formă de cruce ruginită trinitar.  

el e o culoare deranjantă  

chiar şi-acum

între coroanele de flori veştejite.  

cerul de vizavi

nu picură ploi sub formă de lacrimi  

doar lăbărţate candelabre  

ceruiesc o expoziţie de sfinţi

putreziţi în giulgiuri opaline.  

văzduhul înnoptata de pe strada dolores

e întâmplător zgâriat în formă de semilună  

lui Ahmed nu-i spune nimeni noapte bună  

copii lui nu locuiesc cu el.

Gramatică liturgică

 genunchilor

 îngeri la-ndemană

 ghemuirea mea vă invocă.

 tălpile treimii noastre osoase

 tipăresc în templul ombilical

 nelinişti gângurite.

 conjugăm gură la gură

 cuvinte descreierate gramatical

 şi ne ascultăm reciproc până la capăt.

 azi la pluralul izolării noastre

 declinăm  înspăimântarea.

Nocturnă

privea nedumerit luna. 

înalt rebel cu mină blândă. 

cerul era şi el acolo rezemat de stele  

a căror lumină desena întunericul.  

purta haine second hand

şi tenişi dezlegaţi. 

eu

pus la patru ace   

pentru întâlnirea asta

cu mine.  

la despărţire ne-am dat mâna.

el a rămas liniştit.  

eu cu el în gând

ne-nţelegându-l  

profund.

Extaz în doi

 nu m-am oprit ca pân-atunci

 intimidat de articulaţii sonore

 în noaptea aceea

 am tăcut profund

 dizolvându-mă enigmatic

 între malurile ochilor ei.

 Ideile privirilor

 erau adânci şi clare.

 mâinile noastre se înveleau una pe alta

 dar nu mai ştiu dacă şi ele

 tăceau. 

Anatomia căutării

în delir te chem.

auzirea ta

bântuie departe.

căutarea mea

e aici.

uite-i inima şi oasele!

ochii ei

îşi sprijină tâmpla

pe cuvinte

să-şi odihnească negăsirea.

te chem

în delir.

Compoziţie abstracta

creionul

hartia

întocmiri necompuse.

verdeaţa

neagră

haşurează împreunarea.

soarele-i sub grafitul zgariat de guma.

nu luminează compoziţia

strălucirea nu este încă

schiţată.

  

Leila

 Leila  nefericito

 nu poţi fugi de ochii mei.

 văd prin nemişcare

 dincolo de pielea-ţi tricotată stângaci   

 scorburile  şi crăpăturile tale

 crengile şi coaja.

 Leila ai mâncat din omul oprit

 şi-acum ai pornit

 dezrădăcinându-te

 amestecându-te cu nelinişti omeneşti

 pe care odinioară le goneai dintre crengile tale

 cu aripile păsărilor.

 poftele omeneşti ţi-au atrofiat coroana

 pe care -împărăteasă silvestră-

 ploaia ţi-o ridicase din noroiul  nefiinţei.

 Leila sihăstria ta copaceasca

 iat-o acum decoltată !

 Doar gelozia mea de pământ statornic

 te mai poate vindeca.

Filozofări pe întuneric

Îţi citesc

din cosmetica amăgirii  

,,unghiile cresc la sânul lor propia rătăcire   

de aceea oja  -oricât de lasciv

şi-ar strecura razele zaharisite   

dincolo de gene-  

nu-i decât o pudică

ascunzătoare a negăsirii,,.

Întelegi acum ce-ţi spuneam altă dată?  

Nu te teme !  

Cu braille putem atinge şi controla

cele mai greu-vizibile rătăciri...

Descriere nedefinită

 pentru care simfonie

 şi public

 printre durerile lumii fluieră vântul?

 iată ! 
 rădăcinile auzirii

 sunt înfipte-ntre oase

 frunzele ei pipăie

 prin locuri vizibile cântecul

 silabisindu-l.

 retina ridică doar sprâncene

 nu urcuşuri celeste.

 mintea numără şcolăreşte unu doi trei

 genialele-i nepriceperi.

 printre tentacolele atrofiate

 ale acestui… ,,iată,,

 se preling uşor dărâmări şi rezidiri

 când se bat de pământ

 miraculoase întocmiri infrunzite.

 o nedefinită uvertură-i

 văzduhul

 împreună cu pământul

 şi ,,cu vântul,,. 

¿Para que simfonia 
y  publico

por entre los dolores del mundanas silba el viento?

¡He aquí!
 las raizes del oir estan clavadas entre los huesos

sus hojas acarician

por donde pueden el canto

deletreándolo. 

La retina sube la pestaña

en vez del sendero de luz celestial.

Ingenuo la mente cuenta: uno dos tres

sus geniales incompetencias.

Por entre los tentáculos degenerados de …,,lo visto,,

chorrea suavemente el colaps y el resurgir

manipulados por el viento

tirando al suelo

maravillosas criaturas : hojas.

Indefinida obertura de asustadas notas 
es el orizonte

junto con la tierra

con la palabra…

Academice marine

 Marea a venită

 cultivată 

 din străinătatea largului. 

 făcea spume

 certându-se cu stânca 
 pe care şedeam.

 motivul era lingvistic.

 zicea că ,,flumbumştium,,

 e un verb neconjugabil
 şi că se poartă cele la infinitiv.

 eu nu m-am băgat 
 decât până la genunchi

 în spuma discuţiei lor academice.

 pe tot drumul pan' acasă
 buzele au tot conjugat 

 verbul Mării

 la modul singular.
 n-a fost imposibil

 doar niţel sărat.