pruncul artisticei mele bătrâneţi
a spus din greşeală ,,iote!,,
întredeschisului-misteric
al unei uşi crescute întâmplător
pe o grămadă monocoloră de moloz.
de-atunci
dejurîmprejurul tainei singuratice
rămâne mereu pe-afară.
afara multicoloră
nu mai ştie de ce pare a uşii să stea.
doar ,,iote,,
stă în pragul visceral
şi nu spune nimic
zâmbind ca monalisa
proncului bătrâneţii mele.
el engendro de mi artística vejez
llamo por equivocación ,,¡he aqui!,,
al entreabierto-misterioso
de una puerta que brotaba casualmente
encima de un monton de escombro
monocolor.
desde entonces
el alrededor del misterio solitario
se queda siempre por fuera.
la afuera multicolor
ya no sabe de que parte de la puerta llame.
solo ,,¡he aqui!,,
esta en el umbral visceral
y no dice nada
sonreindo como monalisa
al engendro de mi artística vejez.
Foarte frumoasa poezie,felicitari.
RăspundețiȘtergere