Bârfă de cartier

afara - vecina mea de vizavi - m-a invitat la ea în living.

tot timpul cadavericei mele ascunderii  

am crezut că nu-i nimic de capul ei dar mă-nşelam.

avea la intrare o seară rubinie  cred că din import 

model primăvăratic

rezemată de-un soare de marca philips.

nu mi-au plăcut umbrele alea

pe care nu le-avea aşternute pe jos

ci agăţate peste tot cu etichetele la vedere.

scria : made in… si matase suta la suta…

hm mă rog !

stăteau într-adevăr frumos mai ales că erau toate 

transparente de parcă-mi spuneau 

,,ia uită-te bă la noi !,,

adică să văd de fapt dincolo de ele

covoarele pluşate din troscot de-un verde crud.

ne-am aşezat pe canapeaua în formă de stâncă

pe care-o are chiar în faţa unui cristal înspumat.

mi s-a plâns de iarna
fii-sa aia blondă şi rece de nu se lipeşte nimeni de ea   

şi  vorba aia-i bătrână de-acu'. 

cică nu face nimic.şi-a luat-o-n cap şi vrea să plece.

cred  spunea adevărul  

pentru că iarna … nu vreau s-o barfesc dar

avea pe sub patul unde hibernase

numai cadavre de gândaci şi iarbă putrezită.

de prin toate odăile afarei polenul în călduri

îşi trimitea parfumul să peţească vre-un gust de albină.

am stat multe ceasuri până noaptea târziu

când mi s-a aprins chiar la ceafă o luna de consum redus

într-un abajur cenuşiu  şi-nstelat.

ce mai …

apartamentul afarei e-un univers fermecat.