priveghi astral
cu lună deprimată
ascunsă-ntre
nori.
simțuri
spastice posomorâte
scurse până-n
vârful șosetelor.
umbre fără
umbră.
respirații
izvorâte peste tot.
lângă mine
buzele unui suflet
nu sunt rujate
doar gata să mă
sărute.
nu te pierde cu
firea
îmi șoptește
mama
îndureratei negăsiri.
uite sunt cu tine.
și eu aprind o lumânare
pe mormântul
acesta
abia încolțit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu