mi-e dor de
știința privirilor tale.
din chiromanția atingerilor noastre
au rămas doar câteva dungi ilizibile
pe cenușa coapsei.
linia vieții e lungă.
străbate deșertul palmelor
până dincolo de muntele erectus.
cine-o poate parcurge.
degetele tale au obosit.
se odihnesc la umbra neființei
răsărite încâlcit
la orizontul cordial al pieptului.
încremenirea lor seamănă leit
cu cea a genelor îmbrățișate.
am rămas credincios la căpătâiul tău
ghicitoarea plăcerilor secrete.
ramurile frunzele
și inima tuturor fructelor noastre
își trimit rădăcinile nerăbdătoare
să-ți mângâie dincoloul blajin
al eternei priceperi.
ghicește-mi pentru ultima oară ce simt!
din chiromanția atingerilor noastre
au rămas doar câteva dungi ilizibile
pe cenușa coapsei.
linia vieții e lungă.
străbate deșertul palmelor
până dincolo de muntele erectus.
cine-o poate parcurge.
degetele tale au obosit.
se odihnesc la umbra neființei
răsărite încâlcit
la orizontul cordial al pieptului.
încremenirea lor seamănă leit
cu cea a genelor îmbrățișate.
am rămas credincios la căpătâiul tău
ghicitoarea plăcerilor secrete.
ramurile frunzele
și inima tuturor fructelor noastre
își trimit rădăcinile nerăbdătoare
să-ți mângâie dincoloul blajin
al eternei priceperi.
ghicește-mi pentru ultima oară ce simt!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu