Dragă floare

 îmi pare rău că n-am avut timp pentru noi.

 atâtea dorințe și-atâtea visuri cu tine

 pe care a trebuit să le regizez

 m-au ținut departe.

 îmi aduc aminte

 la ultima întâlnire

 te purtam în buzunarul de lângă inimă.

 erai o sămânță.

 astăzi n-aș putea să te disting de alte flori.

 îmi povestesc păsările:
 dimineața ești o ghemuire albă

 soarele amiezii te arată păpădie

 iar noaptea… 
 noaptea nu te-arată.