Mă culc în așternut ca în mormânt
câci nu eu sunt stăpân pe viațâ.
Cel ce aduce-n prag o nouă dimineață
e Dumnezeu milostivind.
Mă culc murind în așternut.
Pe piept mi se arat-o cruce
ce-n jurul ei nimic nu frînge
înjugă doar mister și lut...
Mă culc în așternut ca în mormînt.
Mă mai trezesc în zori eu oare ?
Aceasta-i întrebarea care
îmi dă uimirea s-o suport.
Da...stau ca mort în așternut.
Nu mișc căci urc spre biruință.
Chiar de mă mișcă vreo dorință
voi sta ca mort în așternut...
Me acosto en mi cama como en la tumba.
No soy el dueño de mi vida.
El que tolera otra mañana atrevida
es el Señor que se sucumba.
Me acosto muriendo en mi cama.
Mi pecho brota una cruz
que me sumerge en la luz
en el misterio y no en la trama.
Me acosto en mi cama como en el sepulcro.
Despertare en otro ,,hoy,, mañana ?
Es la pregunta que proclama
al santo asombro … un milagro.
Me quedo como muerto en mi cama.
En la victoria hay que quedarte quieto.
Si el deseo me da algun aprieto
me quedare quieto en la cama.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu