Întâi miriapodele burice ale degetelor
-vietăţi cardio-lascive-
ca nişte urechelniţe au trecut suav
prin crăpăturile stâncilor
depozitandu-şi în linişte
vizibilele simţuri ştiinţifice.
Apoi în cerul gurii străjuit de molari
-ca un demon în continuă cădere-
limba a dansat sălbatic în ritmul cuvintelor ei
dogma balbelor.
Dar iată stâncile -eterne temelii-
stau la locul lor
decorând în gri misterul
ne lăsându-se amăgite
de linguşeala atingerilor suave
nici de strâmbăturile limbii.
.
Primero los miriapodos dedos
-criaturas cardio-lascivas-
Como unas tijeretas han pasado suavemente
por las grietas de las rocas
depositando en silencio
sus sentidos sientificos.
Luego en el cielo de la boca vigilado por molares
-como un demonio en perpetua caída-
la lengua bailo salvajemente -en el ritmo de sus palabras-
la dogma del balbuceo.
Sin embargo las rocas -eternos cimientos-
siguen estando en sus sitios
decorando en gris el misterio
no dejándose engañadas
por el halago de la acaricia
ni por las muecas de la lengua.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu