Însingurare

  locuinţa lui

  întâmplare  

  crescută strâmb
  din rădăcina 
  unei exotice tăcere.

  i se-aude inspiraţia 
  spastică 
  dar profundă.


  îngândurarea 
  ale cărei ramuri năpădesc prin tavan

  își contemplă
  înfrunzirea-n oglidă. 
    

  fereastra e o vecina cu care nu se are bine. 

 afara 

 nici ea nu-i calcă pragul.

  gura sobei...
  gura sobei e un fruct.
  singurul fruct.

Descrieri pustnice

 respiraţie clandestină.

 întocmiri (m)organice.

 umbră fac doar aripile corbilor

 ale căror ciocuri

 poartă prapurul cerului

 cu ciucuri sângerii.

 oh să nu calc.                                                

 vietatea asta minusculă şi grăbită

 e viaţa 
 proprietate u.n.e.s.c.o.

 e-o sărmană coleopteră

 întâlnită pe alocuri

 prin văzduhul 
 dintre coastele stârvurilor.

 în sfârşit gheara…

 ce făptură-i mai demnă decât ea.

 cum îşi înfige falic rădăcina 

 în ştioalna infinită a foamei.

 în pustiu

 geamătul moribund 

 şi chiorăitul maţelor

 sunt din aceeaşi specie.

 doar gloria diferă.

 nu-i eternă.

 nu zboară.

 e o vânată şi fetidă

 târâtoare.  

Gotică

 e lună cu miros de piele.

 mâine creştetul capului

 va fi din nou aşezat dogmatic

 mai sus decât căldura coapsei.  

 unduirile suave

 vagabondând prin geele tale

 sunt simţurile mele

 mascate-n degete.

 e noapte

 e halloween ! 

Gotică silvestră

 în îmbulzeala facerii 

 gândurile s-au izgonit reciproc.

 unele s-au refugiat între oase 

 şi au construit acolo

 gotice aşezăminte ale plângerii.

 ruinele lor adăpostite de rugină

 se văd şi azi înconjurând catedrale

 cruci-fixe.

 altele au căzut pe pământ şi-au răsărit din el.

 ,,nebunia răsăririi,,  

 spun cercetările recente  

 ,,pictează-n văzduh neputinţa,,.

 dar copacii 

 aceste gânduri ne-nşurubate-ntre oase 

 cu degetele lor înmugurite

 arată până la vestejire

 dincolo de răsărirea sângerie a Lunii

 şi de sclifosirile fosforescente ale Soarelui

 locul natal al Cerului. 

  

Poemul tăcerii

doar ce-ți ascultasem

refrenul acela castaniu
pe care mi-l zăngănise și-altădată

o șuviță la chitara ochiului tău
când  a căzut coperta albumului
peste poza ta de puștoaică.

cu un gest sălbatic de dor

te-am căutat filă cu filă...

anii sau dus…

din nou în pragul ființei tale

încărunțite sub jugul unei clame.
genele-ți izvorau un alt refren

cristalin.
nu mai știu pe ce pagină

ne-am reîntâlnit.
era seară.
atunci ți-am recitat zâmbind

poemul tăcerii.

Coţac

când moare Coţac

am vazut

nu-şi bagă o floare-n gură

nu-şi pune fentos pălăria pe jumatea frunţii

nici mâna sub cap

ci se tolaneşte liniştit

şi mai ales veşnic.

îşi cheamă trei cântăreţe faimoase

gârbovele mahalalei

să-i interpreteze un bocet

de ducă.

ele împrăştie şamanic spre răsărit

silabele imnului lor 

sub forma unor dureri interstiţiale.

între timp scamatorul satului

aţipeşte de-a pururi şi chestii de-astea. 

dar pentru scena adormirii lui

mi-am ascuns sub gene o pândă eternă

căci mi-am adus aminte de ultimul sau truc

ăla în care moartea e-o respiraţie lentă.

Natură moartă cu semilună

cerul gotic din cărămidă lustruită

al catedralei purisima sangre  

şi-a câştigat demult drepturile în ue 

locuieşte acum liniştit

la un bis

pe strada dolores

pe al cărei trotuar

după ani de insistenţe  
traduse şi parafate

Ahmed

şi-a căpătat dreptul de şedere

nestingherită 

în formă de cruce ruginită trinitar.  

el e o culoare deranjantă  

chiar şi-acum

între coroanele de flori veştejite.  

cerul de vizavi

nu picură ploi sub formă de lacrimi  

doar lăbărţate candelabre  

ceruiesc o expoziţie de sfinţi

putreziţi în giulgiuri opaline.  

văzduhul înnoptata de pe strada dolores

e întâmplător zgâriat în formă de semilună  

lui Ahmed nu-i spune nimeni noapte bună  

copii lui nu locuiesc cu el.

Gramatică liturgică

 genunchilor

 îngeri la-ndemană

 ghemuirea mea vă invocă.

 tălpile treimii noastre osoase

 tipăresc în templul ombilical

 nelinişti gângurite.

 conjugăm gură la gură

 cuvinte descreierate gramatical

 şi ne ascultăm reciproc până la capăt.

 azi la pluralul izolării noastre

 declinăm  înspăimântarea.

Nocturnă

privea nedumerit luna. 

înalt rebel cu mină blândă. 

cerul era şi el acolo rezemat de stele  

a căror lumină desena întunericul.  

purta haine second hand

şi tenişi dezlegaţi. 

eu

pus la patru ace   

pentru întâlnirea asta

cu mine.  

la despărţire ne-am dat mâna.

el a rămas liniştit.  

eu cu el în gând

ne-nţelegându-l  

profund.

Extaz în doi

 nu m-am oprit ca pân-atunci

 intimidat de articulaţii sonore

 în noaptea aceea

 am tăcut profund

 dizolvându-mă enigmatic

 între malurile ochilor ei.

 Ideile privirilor

 erau adânci şi clare.

 mâinile noastre se înveleau una pe alta

 dar nu mai ştiu dacă şi ele

 tăceau.