cine e de vină?
genunchii sunt la locul lor
în fața altarului așteptării
inspirate atent.
le-ai promis că te vei întoarce.
eram de față sub Luna clară.
pe marginea noptierei
lumânarea și-a plâns deja toată ceara
iar ochii tăi înrămați
nu i-au răspuns nici măcar o lacrimă.
mi-e dor de
știința privirilor tale.
din chiromanția atingerilor noastre
au rămas doar câteva dungi ilizibile
pe cenușa coapsei.
linia vieții e lungă.
străbate deșertul palmelor
până dincolo de muntele erectus.
cine-o poate parcurge.
degetele tale au obosit.
se odihnesc la umbra neființei
răsărite încâlcit
la orizontul cordial al pieptului.
încremenirea lor seamănă leit
cu cea a genelor îmbrățișate.
am rămas credincios la căpătâiul tău
ghicitoarea plăcerilor secrete.
ramurile frunzele
și inima tuturor fructelor noastre
își trimit rădăcinile nerăbdătoare
să-ți mângâie dincoloul blajin
al eternei priceperi.
ghicește-mi pentru ultima oară ce simt!
hau-hau și cip-cirip sunt
de la țară
consătenii greblei
gluma aia care-ți vine-n freză
când o jignești întrebând ,,ce-i asta,,
corect ar fi ,,cine-i...,,
de pildă ,,cine-i hau hau,,
răspunsul e invariabil ,,io îs,,
crezând ca el e singurul
în orice caz hau-hau
nu-i hau' ăla
recitat solemn în fața Lunii
ăla-i silvestru needucat
doar cap și...astru
deci fără
căpăstru
hau-hau e de ogradă
îngrijit despăducheat săcelat
domesticit din vremuri străvechi
neandertalice
iote-l colo priponit sub pom
dialoghează cu...chiar...cu nimeni
oricum dialogurile lui cu mediul dimprejurul cozii
sunt mereu academice și argumentate
spre exemplu dialogul hip-hop
e de fapt un ...,,hap,, (de mare precizie) la baza cozii
unde muștele-l bâzâie constant.
,,da' ce io-s rahat,, e nedumerirea de bază a ăstuia
strigată-n gura mare
în timp ce graurii din moțul vișinului
niște șmecheri de cartier furișați în sfera lui de inspirație
sau inhalație ingurgitație
îi răspund când sâmburește
când cufurește
depinzând de încărcătura argumentului
rumegat în
prealabil până la distilare
bine și cip-ciripii au mai multe tipuri de dialoguri sâmburești
cel mai des întâlnit
mai bine zi ...,,izbit,,... între ochi
este dialogul de dovleac în care vocalele sunt stuchite
fără niciun fel de punctuație
punctul îl pune de obicei după plac
sau ...scârbă
doar cip-ciripul care nu mai rabdă
expectorațiile ideatice ,,punct ochit punc lovit,,
ale pliscurilor preopinenților
în toată fauna hau-haulită stresant și cip-ciripită modern
cel mai des întâlnită jivină chiunită e ...nazala.
nu ...nasoala nu nu
asta e cool
fashion trend
uite că mă luai cu vorba și uitai să întru în cabinetul medicului
am adus la veterinar hau-haul vecinei mele
de fapt e ha-hauleu
încrucișare
între ha-ha-ha zi și noapte
și reteveiul ciobanesc
cu dihăniile astea de casă nu-i chip de rezolvare în vreun fel
nădejdea mi-e în farmacie
salut vorbim
mă pot atinge, dar n-o fac.
mi-e frică de-un nou eșec.
ultima oară,
mi-au povestit castanii din dosul casei ei,
unde ne-așteptam reciproc: am trecut pe lângă mine și mi-am dat bună ziua,
da' așa c-o față din aia…
hm!
în preajmă simt
parfumul unei recente rătăciri.
era o seară cu păr negru și
lung,
ale carei degete subțiri, înrădăcinate-n inele
își răsăreau neastâmpărul curios,
pe sub camașa mea.
avea ochii… ptiu, ce rușine!
doar îmi erau cunoscuți
chiar și vorbele peltice... clar!
să vină ea la mine.
am și eu castanii mei
umbră, dosul gardului,
seară, căpițe cu fân.
chiar și noapte.
îmi zicea: ,,te qiuero para siempre en mi mundo,,
uite că mi-am adus aminte,
avea ochii dați peste cap
și silabele peltice îmi pictau urechile cu ruj.
,,…en mi mundo,,
pofta-n cui dudue…
sunt sătul de-atâta zăpăceală
și ...să-mi dau bună ziua când vin de la tine.
hasta la vista și n-am cuvite!
